Componentele evidentei economice si obiectul de studiu al contabilitatii

Referate romana

Componentele evidentei economice si obiectul de studiu al contabilitatii


Componentele evidentei economice si obiectul de studiu al contabilitatii
Contabilitatea si-a dovedit insemnatatea practica, fiind considerata prin noile dimensiuni ale functiei previzionale, ca un factor de crestere economica. Prin sistemul sau de calcul, contabilitatea realizeaza o activitate de explorare stiintifica a viitorului cu rezultate remarcabile atat in domeniul rentabilitatii economice, al operativitatii tehnologice, cat si in acela al utilitatii pentru promovarea unor metode si tehnici noi in management.
Pentru a se determina in cadrul stiintelor economice, contabilitatea are un domeniu propriu de cercetare si aceasta a fost dintotdeauna constituit din fluxurile de valori exprimate in bani, determinate de operatiunile economice care se desfasoara intre unitatile patrimoniale.
Sistemul informational este un ansamblu organizat de informatii economice complexe furnizate de si prin prelucrarea anumitor date, in scopul cunoasterii activitatilor economice organizate. Un rol important il are evidenta economica, ce prelucreaza informatiile economice si este structurata in trei forme: evidenta operativa, evidenta contabila si evidenta statistica. In timp ce evidenta operativa s-a nascut din necesitatea cunoasterii imediate a anumitor fenomene si procese, evidenta statistica prelucreaza fenomene de masa, utilizand in acest sens metode statistice specifice, evidenta contabila are ca principal obiect de studiu patrimoniul.
Obiectul de studiu al contabilitatii poate fi definit prin insumarea a trei conceptii diferite : conceptia juridica, conceptia economica si conceptia financiara.
Astfel, conform conceptiei juridice, contabilitatea este stiinta care studiaza evidenta, calculul, analiza si controlul elementelor privind existenta, starea, miscarea si transformarea patrimoniului.
Conceptia economica despre contabilitate concluzioneaza ca aceasta studiaza procedeele ce privesc evidenta, calculul, analiza si controlul privind existenta, starea, miscarea si transformarea capitalului.
Potrivit conceptiei financiare, contabilitatea studiaza evidenta, analiza, calculul si controlul privind existenta, starea, miscarea si transformarea resurselor economice.
Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile la care se refera.
In conceptia juridica, patrimoniul reprezinta toate drepturile si obligatiile cu continut economic al unui subiect de drept.
In sens economic, patrimoniul este considerat ca totalitatea bunurilor economice exprimabile in bani, inclusiv rezultatele folosirii lor ce apartin unei persoane fizice sau juridice.
Luate la un loc, cele doua abordari alcatuiesc conceptia economico-juridica a patrimoniului, dupa care acesta este un complex de drepturi si obligatii cu elementele lor evaluabile in bani.
Rezulta ca in contabilitate patrimoniul este abordat din doua puncte de vedere, ca „bunuri economice” si, respectiv, ca „obiecte de drepturi si obligatii”. De aici rezulta ca bunurile economice = drepturi si obligatii. Evident, intre cele doua aspecte de abordare, sub raport valoric, exista o egalitate de valoare.
Se poate concluziona ca obiectul contabilitatii il constituie studiul miscarilor de valori exprimate in bani din cadrul tuturor unitatilor patrimoniale, utilizarea si reproductia componentelor patrimoniului si stabilirea rezultatelor economico-financiare obtinute. Mijloacele economice reprezinta substanta activului patrimoniului, iar resursele substanta pasivului patrimoniului si astfel ecuatia generala a contabilitatii in partida dubla devine:
ACTIVUL PATRIMONIULUI = PASIVUL PATRIMONIULUI
Contabilitatea foloseste categorii specifice, cum sunt cele de avere sau active (mijloace) si de resurse, in cadrul acestora din urma un loc aparte revenind capitalului.
Fluxurile de valori sunt reale, adica reprezinta miscari de bunuri, de obicei corporale. De exemplu, livrarea de marfuri de la un furnizor la la un client este un flux real. El este urmat de un flux financiar, respectiv plata de catre client a contravalorii respective. Exista si fluxuri de valori cvasireale, cum ar fi munca prestata de catre salariati, care are ca flux financiar plata salariilor de catre intreprindere catre salariati.
Fluxurile de valori au loc in cadrul productiei, repartitiei circulatiei si consumului in ciclu economic complet. Toate aceste fluxuri pot primi expresie baneasca si sunt reflectate de catre contabilitate, in ele regasindu-se toate componentele patrimoniului agentilor economici.
In vederea construirii unui sistem contabil care sa reflecte cat mai exact miscarile intervenite in patrimoniul unei unitati, practica a dezvoltat un sistem de reguli sau principii contabile ce trebuie respectate pentru a avea o imagine fidela asupra activelor si datoriilor, a situatiei financiare si rezultatelor.
In tara noastra, legislatia contabila in vigoare, respectiv Legea Contabilitatii si Regulamentul de aplicare al Legii Contabilitatii, prevad ca document oficial de gestiune al unitatii patrimoniale bilantul contabil, care trebuie sa redea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.
Pentru obtinerea imaginii fidele, trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme sau principii contabile, cum sunt :
principiul prudentei, potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.
principiul permanentei metodelor, care conduce la continuarea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.
principiul continuitatii activitatii, potrivit caruia se presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii.
principiul independentei exercitiului, care presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora si trecerea lor la rezultatul exercitiului la care se refera.
principiul intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu care trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent.
principiul necompensarii, potrivit caruia elementele de activ si de pasiv trebuie sa fie eveluate si inregistrate in contabilitate separat, nefiind admisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului, precum si intre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.
Prin exercitiu financiar, in contabilitate se intelege acea perioada de timp pentru care se stabileste situatia patrimoniului si se calculeaza rezultatul. Aceste perioade de timp sunt egale si se delimiteaza la un an calendaristic. In Romania, exercitiul financiar incepe la i ianuarie si se incheie la 31 decembrie.
Aceste principii sunt valabile prin legislatia din tara noastra, dar pornind de la diversitatea de principii si reguli contabile si admitand ca la un principiu se pot atasa si alte principii derivate, se ajunge la o grupare de principii general acceptate, care sunt :
principiul sinceritatii;
principiul autonomiei intreprinderii;
principiul continuitatii exploatarii;
principiul specializarii exercitiilor;
principiul stabilitatii unitatii monetare;
principiul costului istoric;
principiul permanentei metodelor;
principiul prudentei;
principiul importantei relative;
principiul non-compensatiilor
Cu privire la principiile contabile este de retinut faptul ca au fost nominalizate si in Romania principiile :
principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv care are in vedere stabilirea sumei totale corespunzatoare unei pozitii din bilant numai prin determinarea separata a fiecarui element individual de activ sau de pasiv;
principiul prevalentei economicului asupra juridicului, ceea ce inseamna ca informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica;
principiul pragului de semnificatie, adica orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat separat in cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau cu functii similare vor fi insumate, nefiind necesara prezentarea lor separata.
Toate aceste principii au ca scop prezentarea fidela a patrimoniului si a miscarilor intervenite in interiorul sau, precum si asigurarea unei viziuni cat mai unitare asupra contabilitatii.
Metoda contabilitatii reprezinta un ansamblu de principii, procedee si instrumente cu ajutorul carora se realizeaza reflectarea, calculul, analiza si controlul starii si miscarii patrimoniului.
Metoda contabilitatii este guvernata de trei principii:
principiul dublei reprezentari, in conformitate cu care patrimoniul este privit sub doua aspecte: material, concret, al existentei bunurilor economice, si sub aspect abstract, al surselor de provenienta a bunurilor economice;
principiul dublei inregistrari, conform caruia orice operatie economica petrecuta ca urmare a unor fenomene si procese si care presupune miscari si transformari petrimoniale, este prezentata atat in activul bilantului, cat si in pasivul bilantului, ceea ce presupune ca fiecarui cont din activul bilantului, ii corespunde in mod obligatoriu un cont din pasivul bilantului;
principiul patrimoniului inchis, care presupune ca bilantul de deshidere obligatoriu trebuie sa coincida cu bilantul de inchidere.
Procedeele specifice metodei contabilitatii sunt : bilantul, contul si balanta de verificare.
Bilantul, ca procedeul al metodei contabilitatii, reprezinta imaginea fidela asupra patrimoniului pe o perioada de tip determinata, oricat de diverse si complexe ar fi si in volum deosebit de mare.
Contul este un mijloc de calcul contabil cu ajutorul caruia se urmaresc modificarile fiecarui alement de activ si pasiv. Conturile functioneaza dupa anumite reguli care depind de continutul economic al fiecarui element patrimonial caruia i se ataseaza un cont. Contul are o structura anume: simbolul contului, explicatia operatiei care a avut loc si care a fost inregistrata in cont, rulajul contului, care poate fi debitor sau creditor, totalul sumelor inscrise in cont, soldul initial si final, debitor si creditor si denumirea contului.
Balanta de verificare este procedeul prin care se verifica exactitatea calculelor si inregistrarilor contabile, deoarece, din motive subiective pot aparea si erori.
Documentarea este un procedeu al metodei contabilitatii si presupune ca orice operatiune economica ce are loc ca urmare a unor fenomene si procese ce presupun miscari si transformari patrimoniale, are la baza documente justificative. Acestea se intocmesc in timpul si la locul producerii fenomenelor si proceselor economice.
Documentele sunt acte scrise, tiparite, in care se consemneaza operatiunile ce au loc si care nu sunt numai de natura contabila, ci si documente statistice, financiare, de management.
Calculatia este un procedeu strans legat de evaluare, iar in contabilitate ajuta la stabilirea costurilor de productie.
Inventarierea este un procedeu larg utilizat in contabilitate, care pune de acord evidenta faptica existenta in cadrul unitatii, gestiuni cu evidenta scriptica , astfel incat, la sfarsitul perioadei de gestiune, lucrarile de raportare sa prezinte in mod real si fidel patrimoniul.
Informatiile care sunt inscrise in documentele justificative trebuiesc transformate valoric, drept pentru care contabilitatea utilizeaza un procedeu numit „evaluare”. Evaluarea este un ansamblu de calcule aritmetice care transforma fenomenele si procesele economice inscrise in documentele justificative.
Trebuiesc respectate o serie de principii cu privire la evaluare, cum ar fi:
principii cu privire la alegerea obiectului evaluarii;
principiul valorii reale –determinat de faptul ca bilantul trebuie sa fie real;
principiul alegerii formei de evaluare;
principiul prudentei, potrivit caruia trebuie avut in vedere in etapa evaluarii posibilitatea aparitiei unor riscuri, deprecieri;
principiul permanentei metodei, conform caruia fiecare perioada de gestiune trebuie supusa acelorasi reguli cu privire la evaluare.
Documentele justificative sunt documentele care se intocmesc in momentul si locul derularii operatiunilor, dobandind astfel calitatea de documente justificative, iar pe baza lor se inregistreaza intrarea sau iesirea in si din patrimoniu a diferitelor elemente, in functie de particularitatile acestora. Pe aceste documente se fundamenteaza inregistrarile cu ajutorul conturilor.
Dupa intocmire documentele sunt supuse prelucrarii. Aceasta inseamna sortarea documentelor pe feluri de operatii, exprimarea in etalon monetar a marimii operatiilor economico-financiare, eventuale cumulari prealabile pentru operatiuni repetabile, verificarea de forma si de fond, vizand legalitatea, realitatea, oportunitatea, necesitatea si economicitatea operatiunilor consemnate in document.
In vederea inregistrarii in contabilitate, documentele sunt supuse unei analize si apoi se efectueaza contarea lor. Aceste operatiuni se deruleaza document cu document, iar pentru cele repetabile si de acelasi fel se intocmesc documente centralizatoare. O importanta deosebita o reprezinta respectarea cronologiei documentelor, in functie de data intocmirii sau primirii documentelor.
Registrele contabile sunt un fel de documente in care se grupeaza operatiuni repetabile preluate de regula din documentele justificative.
O forma utilizata de practicieni in acelasi scop ca si jurnalul de inregistrare o reprezinta nota contabila.
Registrul cartea mare mai poarta numele de fise a conturilor sintetice. In acest registru se prezinta tot cronologic situatia operatiunilor, pe fiecare cont in parte, separat pentru debit si separat pentru credit. Un alt tip de registru este registrul inventar.
In Romania, in prezent se aplica trei forme de inregistrare contabila :
forma „maestru sah” sau a fiselor cu conturi corespondente, forma jurnalelor multiple si forma de contabilitate informatizata.
Forma de contabilitate informatizata, cea mai actuala si mai des utilizata in acest moment, consta de fapt in prelucrarea datelor cu ajutorul calculatorului. Totusi, informatica economica si de gestiune nu se substituie contabilitatii, ci se folosesc realele avantaje ale calculatorului, crescand productivitatea muncii si operativitatea informatiilor.
Informatiile contabilitatii fac posibila examinarea unor variante numeroase in vederea luarii celor mai corespunzatoare decizii. Ele nu mai au un rol de informare asupra trecutului, ci devin semnalul care declanseaza analiza, cercetarea activa, necesara fundamentarii deciziilor.
Referat la Componentele evidentei economice si obiectul de studiu al contabilitatii